Cum a început totul?

Cum a început totul?

Întotdeauna m-a fascinat comportamentul uman și motivele din spatele deciziilor și alegerilor pe care le facem. Încă din liceu, am început să citesc articole și cărți de psihologie (psihologia fiind ceea ce credeam eu despre acest domeniu pe atunci, deoarece pe urmă s-a schimbat perspectiva mea asupra psihologiei, dar ajungem și acolo), prin care cautam tot felul de întrebări și raspunsuri. Am început să îmi dau seama că psihologia nu este doar o simplă materie de studiu, ci este un mod de a înțelege și de a ajuta oamenii să își îmbunătățească viețile. Așadar, fiind fascinat de misterul minții umane, am hotărât să urmez Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, la Iași.

Pe parcursul anilor de facultate, am realizat că psihologia este mult mai vastă decât credeam. Inițial, credeam că în psihologie este vorba doar de limbajul trupului, cum detectăm minciuna (idei preluate din diferite seriale, precum ”Lie to me”) și multe alte mistere și control al minții. Contrar așteptărilor mele, am învățat despre diferitele teorii și abordări în psihologie, de la cele clasice până la cele mai recente și inovatoare (și foarte multă statistică). În timpul masterului meu în Psihologie clinică și psihoterapie, am învățat mai multe despre tulburările mintale și despre psihoterapie, dar și despre impactul pe care îl poate avea terapia asupra vieții oamenilor și cum aceasta poate ajuta la rezolvarea problemelor emoționale și comportamentale.

În timpul masterului, impulsionat de colegi de-ai mei mai apropiați, am decis să urmez Institutul de Formare în Terapie Cognitiv-Comportamentală pentru a deveni psihoterapeut. Spun impulsionat deoarece, făcând formarea în paralel cu masterul, pot spune că am câstigat doi ani de studiu. Această decizie a fost influențată și de faptul că terapia cognitiv-comportamentală este o abordare bazată pe dovezi și eficientă pentru o gamă largă de tulburări mintale și probleme de sănătate mintală.

Procesul de a deveni psiholog și psihoterapeut a fost o călătorie cu obstacole și beneficii. Am avut momente de îndoială și de frustrare, momente provocate situația pandemică, deoarece m-a deconectat de mediul academic și îmi pierdusem mult motivația. Pe lângă acestea, am avut și momente de satisfacție și de împlinire, cunoscând oameni frumoși, formând o rețea socială dragă mie, dar și din buni  profesioniști. Tot acest proces, plus mutarea din orașul natal, m-a ajutat să îmi dezvolt abilitățile de comunicare și de ascultare activă și m-a învățat să fiu mai empatic și mai sensibil la nevoile și experiențele oamenilor din jurul meu.

În concluzie, în câteva cuvinte, acest proces mi-a oferit un scop important, acela de a asculta oamenii și de a-i ajuta să își îmbunătățească viețile și, de ce nu, să fie mai fericiți și mai împliniți.